bucuria de a merge mai departe..
in speranta ca acolo departe ne vom mai odihni o vreme impreuna, pregatindu-ne pentru departari si mai mari.
iti aduci aminte dupa-amiaza incredibil de alba de decembrie?
iarna de atunci, sania usoara, zambetul tau bland...si eu care alunecam in spatele tau mancand fulgi de zapada..
de multe ori ochii tai se umezeau cand ma strigai pe nume.
pe vremea cand masurai timpul in clipirile rare ale ochilor mei, cand imi alintai stingher fruntea si tunsoarea cu breton, cand te chinuiai sa imi dezlegi sireturile innodate, cand ne-am despartit pentru intaia oara in prima mea zi de scoala si cand tu iti doreai sa mai fii macar pana intru la liceu..
iernile treceau la caldura fularului tau verde si sub aceeasi misada gri pe care bunica o pastreaza si acum pentru tine in cuier...
te priveam din spatele geamurilor inghetate cand faceai urme in zapada si nu o sa uit niciodata felul in care dormeai linistit la amiaza..
mi-au ramas multe din tine si te regasesc deseori in lucrurile marunte. inca mai dau perdeaua la o parte si te vad pe pat, fixand cu privirea ceva ce numai tu stii.
inca te visez in detalii fine, inca simt dorul de tine ca atunci cand te vedeam o data pe luna si, din cand in cand, imi place sa uit ca nu mai esti si iti pastrez in raftul nostru cate o bomboana mare si frumos ambalata..
de fiecare data cand plangeai stiam ca mai imbatranesti un pic. ai imbatranit pana aproape sa termin facultatea. apoi te-ai oprit.

peste noi a trecut un an de atunci..

si daca intr-o zi o sa formez 341167? o sa aud tot vocea ta un pic ragusita la celalalt capat...?

[nu stiu ma elena!!daca nu stiu,nu stiu!!]

Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

P.S. mmm...you blow my mind :)
[tot iti place tie Adrian Paunescu..]

ma cheama elena din dorinta expresa a bunicului meu, care m-a adorat din prima mea zi si pana in ultima lui dimineata.
18 e combinatia de cifre care imi place sa cred ca imi poarta noroc.
cu siguranta zodia racului e cea care nu imi da pace, facandu-ma sa rememorez in continuu tot felul de momente traite cu cei pe care o sa ii iubesc intotdeauna. si urmatorea imagine care imi vine in minte este o fotografie color de dis de dimineata cu bunicii mei, cu tata si cu mine. pe vremea cand cele 12 saptamani ale vacantei de vara mi se pareau fara de sfarsit si ma bronzam cu urma de la pantalonii scurti si slapi.
am o mama extraordinara, libera, intotdeauna inspirata, pe care permanent o etichetez cu frumosul autentic din toate punctele de vedere.
am avut un tata la fel de minunat cu care m-am iubit la infinit, insa fara cuvinte si caruia ii simt lipsa in fiecare zi.
bunica e cea care stie cele mai vechi chestii despre mine, e cea care m-a invatat tabla impartirii si a carei statura in oglinda retrovizoare, facandu-mi din mana, ramane singurul motiv pentru care inca mai plang cand plec spre bucuresti.
bunicul, cu care m-am alintat in fel si chip, m-a iubit ca un tata. restul, e o amintire mult prea frumoasa ca sa o stric prin cuvinte neinspirate de luni dupa-amiaza.
eu am cate putin din fiecare. si restul sunt eu. astazi spre exemplu, imi plac discutiile lungi, tigarile lights, calendarele cu flori, oja mov, statul in casa, tipii nebun de blonzi, ochii albastri, mesajele cu raport de remitere, gelurile de dus si cele 910 teste grila de maine dimineata. si azi pentru ca e sarbatoare.

era sa uit:) si CD-ul cu Socaciu de la jurnalul..

P.S. de ce nu-mi spui ca ma iubesti? :)

[...]

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

azi la amiaza, in timp ce eram aproape dezbracata intr-o cabina de proba mi-am adus aminte de...Mistretul cu colti de argint [...]
mai demult stiam pe cineva care recita poezia intr-un mod absolut senzational, starnindu-mi toate simturile si asternand o liniste deplina.

si pentru ca toata lumea e de parere ca am intrat in sezonul despartirilor, m-am gandit sa nu fiu deloc originala si sa postez cateva strofe dintr-o poezie cu despartire a lui Stefan Augustin Doinas.

din amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori...

starea de vineri seara nu ar trebui sa fie nici in pantaloni scurti, nici cu lumina stinsa, nici cu telefonul inchis...si mai ales nici cu un examen picat.
de 4 zile sunt inginera...si tot de 4 zile sufar de insomnie...
formele lunii iunie sunt unele nedefinite...chiar daca nu mai e nici sesiune, nici zile si nopti la 813, nici eu de acum niste ani, nici ecuatii de grad 4...

visele de noapte ma starnesc si ma rascolesc in aceeasi masura... visele de dupa-amiaza au disparut cu totul.. din pacate nu am mai ramas nici unul din cati am fost.
oamenii sunt din ce in ce mai obisnuiti si mai fara culoare..

un timp am uitat de eternul-feminin. asta seara am avut curiozitatea de a citi articolul de acum un an, fara sa stiu despre ce e vorba. banuiam sa fie cel cu high hopes. de fapt era un reply la un comentariu in care niste madelaine galbene se gustau pe pink floyd. nimic nou. asadar actualizarile ar fi de prisos, nu crezi ? :)

melodia de acum imi aduce aminte de un "rapsod tarziu" , cam anost de altfel.
in surdina: Pink Floyd, Ibiza bar..

si cum ziceam..813 va fi intotdeauna camera mea.

90% dintre voi au fost macar o data la 813...
de ziua mea vreau sa primesc doar placuta cu 813! :)

camera ispitelor..de tot felul :)
[va urma..]

follow the voice that's calling you home..

"A imbatrani, doamnelor si domnilor si draga Genua, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile, esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat. Tanar fiind crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate.Cade in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri. A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber..Intr-un anumit sens esti mai batran cand esti tanar si mai tanar cand esti batran.
Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.. Si mai e ceva:singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea pe care anumiti oameni o creaza, din timp in timp, pornind de la haos, tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu, spectacolele pe care le creaza si viata pe care o traiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita, as zice chiar ca este o opera de arta prin excelenta.
Dixi et salvavi animam meam"

"Profesionistii" cu Radu Beligan

de mult nu mai fixasem cerul cu privirea..atat de demult incat astazi cand m-am uitat pret de cateva secunde l-am simtit pe Dumnezeu.
apropo de Dumnezeu, sa stii ca atunci cand l-ai citat pe Arghezi mi-ai fost pentru prima oara simpatic...

din ciclul: "Buturuga mica rastoarna carul mare" sau "Esentele tari se tin in sticlute mici"..
abia de curand am constientizat ca unii oameni pot fi nerecunoscatori, lasi si superficiali in acelasi timp. nu te mai pot privi altfel decat ca pe o bucata de plastilina modelata de gandirea rudimentara a catorva persoane care nu isi pot depasi conditia. sa dai bir cu fugitii si sa iei pozitia mutului nu vor fi niciodata solutii care sa ma satisfaca pe mine.

P.S. intentia mea nu a fost sa derutez.asa mi-a iesit.

[noaptea, asa cum se vede ea de la 813..]

peste cativa ani poate ca voi uita sa simt ziua de 11..
camera cu evantai a suferit cu doua saptamani in urma o schimbare de fond: a devenit camera cu portrete.portretul meu in creion de acum 3 ani si cel in culori al tatalui meu de acum 30 de ani.. Cel din urma mi-a fost daruit, cu mentiunea ca: "numai ochii sunt ai lui. in rest nu e el."

starea in care sunt in noaptea asta e una alb-negru.

[in surdina: o melodie pe care deja am trimis-o la 2000 de km de Marele Oras]

lavi este una dintre adele...ea zice ca a treia..
si una dintre persoanele la care eu tin tare mult..
in prietenia noastra da dovada de un devotament de care eu una nu sunt in stare..

ne-am imprietenit intr-o primavara, pe terasa la motoare...
atunci a fost momentul cand aveam nevoie una de cealalta... ne-am gasit si simt ca o sa fim prietene si la 60 de ani..
avem multe amintiri impreuna. de tot felul..
primele noastre intalniri la metroul de la tnb, drumul cu trenul pana la onesti, concertul phoenix intrerupt, iarna din festival, gerurile din vama veche de 1 mai, 2 ianuarie 2007 cand si-a spart ochelarii la mine in masina, seara aceea din club a cu robbie williams, escapadele noastre de la sibiu si herculane, orgiile culinare de la kfc, si serile cu sau fara topogan cu mama mea si tatal ei, seri pe care nu o sa le uit niciodata...si
pierderile noastre din anul ce a trecut..

pot sa spun ca eu si lavi ne cunoastem aproape in detalii fine..
aprilspring10 e ziua ei..pe tocuri si in soare..
florile ei sunt lalelele, miroase a parfum rosu de la cacharel si e norocoasa pentru ca o prinde bine orice culoare...

La multi ani, baby! :)

am aproape 24 de ani..
ma simt dependenta de viata..
iubesc oamenii care au un dram de nebunie amestecata cu inconstienta..pe cei pentru care prejudecatile exista dar in mod discret si pe cei care savureaza fiecare clipa a varstei lor.. In adancul sufletului meu ii admir mai mult pe ei decat pe ceilalti..:)

ultima noapte de martie ploua cu november rain...geamurile erau mai fumurii ca niciodată...ciocolata verde avea gust roz de bacardi si noi eram de doar 17 ani, zgomotosi si fantezisti...:)

P.S. au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu cuminte?? :))

azi nu sunt nici pe departe very irresistible ci miros a covrigi si a colonie barbateasca..
azi mi-e lene sa merg ca o domnisoara si drept urmare o sa imi tarasc picioarele ca sa aud pietricele cum se rostogolesc langa mine...
azi e soare si eu imi pun mana streasina la ochi in loc de ochelarii negri pe nas..
azi imi place sa ma hranesti cu lingurita, capsune cu zahar pentru ca apoi sa ma urc incaltata in pat, sa dorm de amiaza cu amandoua mainile sub cap..
noaptea port pijamale albastre si niciodata nu o stiu ce faceam cand eram mic.
in fiecare buzunar am cate un pieptene si cel putin doua batiste..
imi place serbetul, siropul cu sifon...si plang mult atunci cand simt ca imbatranesc..
de ziua mea primesc sosete rosii, cioco cu rom si multe imbratisari..

24 martie are sa fie intotdeauna ziua albastrelului..
anul trecut am uitat..
mi-am adus aminte abia anul acesta cand albastrelul...e aici cu mine.

astazi blogul meu visator implineste 1 an :)
era cat pe-aci sa ii ratez aniversarea..
noroc cu o intamplare simpla :)

[recunosc ca atat lumanarea cat si petalele uscate sunt de la cu totul alta aniversare.Eternul meu feminin are sa isi aminteasca si de cea din urma...]

lie to me era la vremea aceea unul dintre motive...:)

in ciuda faptului ca e luni si ca eu m-am trezit cu o durere ingrozitoare de cap, prevad ziua de de azi ca fiind excelenta.
azi 813-le meu miroase verde, mie imi plac panselutele, fustele clos,rujurile Dior si ochelarii de soare.
azi noapte am constatat ca inca mai am idei pentru limitele complicate care tind la minus infinit[mi-am adus aminte, asa cum fac intotdeauna, ce copil nebun de matematica si tocilar eram eu printr-a 11-a si a 12-a cand sertarele imi erau ticsite de culegeri si gazete cu coperta roz]. pe vremea aceea totul se raporta la crucea nebunului...:))
durerea de cap e din cauza visului meu savant din ultima ora de somn in care rezolvam o aplicatie la legea lui arhimede...

cat despre tipii pe care ii suporti si nu prea: se merita ca macar sa iti tina companie la un film horror, care s-ar putea dovedi chiar mai prost decat alea de pe pro tv...

P.S.
Sweet dreams 'till sunbeams find you,
Sweet dreams that leave all worries far behind you.
But in your dreams, whatever they be,
Dream a little dream of me...:)

ascult alifantis. dupa mult timp il ascult pe alifantis.
e prima zi cu ploaie de primavara.
marele oras e astazi trist iar eu sunt putin melancolica. cand sunt melancolica ma imbrac in verde.
in ultimul timp zilele si noptile au fost atat de minunate incat...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Va ramane voua -
Noaptea e tarzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-or sa ma mai cheme -
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie..[...]

imi plac domnisoarele pe tocuri si cele care au ceva barbatesc doar in interior, astfel incat exteriorul sa le puna in valoare cat mai bine feminitatea..
astazi am dat peste niste rochii absolut minunate si iar mi-am amintit ca eu de fapt nu ma simt ca acasa in secolul 21 si ca secolul 19 poate mi-ar fi placut mai mult..:)
mi-am ales rochiile care se pliaza perfect pe gusturile mele.










[se putea sa nu existe pe blogul meu si un articol de acest gen ??!!]

P.S. "fetele ca tine sunt pe cale de disparitie !"

Sunt zile cand pentru unii dintre voi timpul trece infinit de greu devenind apasator incat ai vrea sa crezi ca e doar un vis de noapte pe care il vei fi uitat cu o clipa inainte de a te trezi…
In astfel de momente simti ca esti la capatul puterilor si totusi ceva din interiorul tau se zbate neostenit in speranta ca ceva se mai poate schimba si ca totul poate reveni la un normal simplu dar luminos…
Deseori eviti sa te gandesti la anumite aspecte ale vietii care in mod cert te fac sa treci pragul catre un spatiu labirintic si meditativ…
Ceasurile rele sunt insa de neevitat si in mod paradoxal, fix atunci simti ca nu mai ai nevoie de nimeni…
Nimic nu tine o vesnicie si timpul este cel ce inghite tot fara sa ii pese in vreun fel…
Si totusi cand s-au intamplat unele lucruri? Demult? Cat de demult?
Amintirea e singura care ramane vie in voi si prin care stiti ca toate s-au intamplat adineaori sau chiar acum cateva clipe…



astazi e prima noapte de martie, o luna pe placul meu in care dintotdeauna am avut parte numai de chestii minunate. Si anul acesta martie o sa miroasa a parfum dulce frantuzesc, eu o sa fiu dezinvolta si libera ca de obicei si o sa ador sa primesc flori galbene si mov...:)

"Viata, oricum ar fi traita, nu este decat un crampei de lumina.Pentru fiecare om atat e viata:un crampei de lumina. Inaintea acestui crampei de lumina: oceane de intuneric. Dupa ce se va ispravi acest crampei de lumina: oceane de intuneric, oceane de intuneric si nimic altceva."

ea poarta o rochie alba cu volan turcoaz. el un sacou negru si camasa cu maneca scurta.amandoi au parul fin si blond..
zambesc doar pe jumatate..si se gandesc la acelasi lucru[de s-ar termina odata cu poza asta, altfel o sa clipesc..]
intotdeauna am asociat aceste doua fotografii..[privind la una din ele imi venea in minte si cealalta]. copiii de aici nu au mai mult de 12 ani impreuna si simt la fel..
in fiecare seara ea adoarme langa el in timpul povestilor rusesti..

cand ma gandesc la tine..

apa minerala poate rareori sa iti starneasca toate simturile...
in noaptea asta a reusit. amestecata cu o companie mai mult decat placuta, cu excese fel de fel, cu gargarite care zboara iarna, cu pisici amorezate de haine de blana si cu amintiri din vremea cand nu stiam sa fim altfel decat nebuni..
e de-a dreptul minunat sa vad ca inca nu am uitat sa facem decat ceea ce simtim si nimic mai mult.

cu tine

o melodie care creeaza o imagine vizuala absolut minunata...
un winamp, un buton de repeat, o lumina difuza, primavara de afara, un ceai aburind si un examen cu miros de magnolie....[while(forever)]

conturul seamana...cu altceva din alt timp...

[cea mai draguta chestie pe care am aflat-o astazi este ca unele locuri se lasa luminate doar cu un zambet cald..]
melodiile semnate vama veche te fac intotdeauna sa te simti mai liber..

imi place sa privesc oamenii ale caror ganduri se limpezesc odata ce trag dintr-o tigara...
incep sa admir din ce in ce mai mult oamenii calmi si oamenii care devin minunati numai prin simplitatea lor..
oamenii care nu stiu sa se minta pe ei insisi..
oamenii care intra in provocarile vietii avand de partea lor visele proprii si visele celor pe care ii iubesc..
oamenii care se iubesc sincer, care se gusta fara ganduri, care merg tinandu-se de mana si isi dau mesaje de noapte buna..
oamenii care au cunoscut toate tipurile de iubiri si o traiesc pe cea pe masura sufletului lor..

incep prin a-mi aprinde o tigara.
sau as putea trimite un mesaj de noapte buna..


[ Sa nu intrerupi niciodata o femeie...[nici macar atunci cand vorbeste...]]

cu gandul spre tine..

aceasta postare nu exista!!
apare doar pentru mine si simt ca link-ul de mai sus se potriveste jurnalului meu mut de aici...si zilei de aproape 24 ianuarie.
[iarna, visez atat de mult incat tind sa cred ca in putinul timp pe care il dorm, sunt acolo, in alta parte...cu oamenii, cu imbratisarile si cu mirosurile de deasupra cerului.]

nu mai simteam nimic intrucat nu m-am temut sa imi calc pe suflet.iar sufletul n-a indraznit nici macar sa doara.
viata e doar o ocazie, de care trebuie sa profit.

era iarna si mirosul coloniei tale ne incalzea pe noi toti.noi toti care eram numai noi doi...:)

fustele crapate in spate vor fi intotdeauna prea indecente pentru facultatea de electronica.
ne-a sunat si cel de-al noualea ceas! iata-ne in cea de-a noua sesiune.ultima de altfel.
ma asteptam ca odata ajunsa aici sa simt altceva decat nimic. aspectul asta imi retine destul de mult gandurile si poate de aceea tind sa cred ca e o stare de mijloc. o stare in care mie nu imi pare nici bine nici rau.
sunt doar melancolica cand rezum totul la un interval inchis in care la un capat sunt eu pe tocuri si o fusta rosie in fata la vodafone, grabindu-ma la primul seminar de analiza , iar la celalalt capat sunt tot eu cu fularul la nas si cu blugii profului de vineri pana deasupra gleznei.

sesiunea 9 e singura la 813, asculta nirvana, are vise de iarna si mananca portocale.

P.S.[pentru cunoscatori]
I'm on a plain, mmmm
I can't complain, mmmm...

" 30.12.2008

motto : anul asta ca niciodata am decis sa trimit unor oameni pe care ii iubesc un mail cu titlul te iubesc prin care sa-mi exprim propriile sentimentele de iubire.

draga mea,

noi vorbim intotdeauna atat de des incat daca ne mai scriem si mailuri ai zice ca exageram. poate. poate nu.

mi se pare ca prietenia noastra a prins forma asa frumos. de la cojocelul tau verde si la "mai ia cipsuri", pana la urechea cusuta, la grasii tai, la cerceii tai cu pietre de chihlimbar si valurile mele.

acesta este un mail scurt. dupa calculele tale in 2 ianuarie implinim un an. ei bine, dupa sentimentele mele am considerat de buna cuviinta sa-ti spun ca te iubesc si ca mi-e dor de tine.

sa sper ca anul care vine sa te prinda razand si sa fii imbracata frumos. cu una din rochiile tale verzi sau mov, cu bratarile toate la mana stanga si cu glosul pe buze. stiu ca partial vei fi alaturi de cei pe care ii iubesti.

stiu cum a fost anul care a trecut pentru tine, nu stiu cum l-ai perceput tu. daca a fost un an greu, iacata ca a trecut si un an nou incepe. si inceputurile sunt intotdeauna bune, nesigure poate, dar toate bune.

daca ai vise neconcretizate pana acum, ai toata increderea ca ele vor deveni realitate. important este sa nu contenesti sa speri si sa crezi. in tine. in visele tale si in cei de langa tine. pentru ca asa, crezi inevitabil si in dumnezeu.

stiu ca unele pierderi sunt interminabile in interior si insurmontabile. dar tu esti azi frumoasa. esti cea mai frumoasa si cea mai elena. iar pierderile si frumuseatea ta sunt prietene si de aceasta data.

nu ti-am vorbit in mod concret despre nimic. pentru ca analiza timpului care trece o face fiecare in mod particular, eu ti-am spus doar ce am vrut eu.

la multi ani! "

un mail care si-a gasit locul in sufletul meu inca de la primul rand.
un mail citit pe vremea cand mi se terminasera toate lacrimile...

[daca anul viitor nu o sa am ceva la fel de frumos, cu siguranta il voi citi tot pe acesta]