bucuria de a merge mai departe..
in speranta ca acolo departe ne vom mai odihni o vreme impreuna, pregatindu-ne pentru departari si mai mari.
iti aduci aminte dupa-amiaza incredibil de alba de decembrie?
iarna de atunci, sania usoara, zambetul tau bland...si eu care alunecam in spatele tau mancand fulgi de zapada..
de multe ori ochii tai se umezeau cand ma strigai pe nume.
pe vremea cand masurai timpul in clipirile rare ale ochilor mei, cand imi alintai stingher fruntea si tunsoarea cu breton, cand te chinuiai sa imi dezlegi sireturile innodate, cand ne-am despartit pentru intaia oara in prima mea zi de scoala si cand tu iti doreai sa mai fii macar pana intru la liceu..
iernile treceau la caldura fularului tau verde si sub aceeasi misada gri pe care bunica o pastreaza si acum pentru tine in cuier...
te priveam din spatele geamurilor inghetate cand faceai urme in zapada si nu o sa uit niciodata felul in care dormeai linistit la amiaza..
mi-au ramas multe din tine si te regasesc deseori in lucrurile marunte. inca mai dau perdeaua la o parte si te vad pe pat, fixand cu privirea ceva ce numai tu stii.
inca te visez in detalii fine, inca simt dorul de tine ca atunci cand te vedeam o data pe luna si, din cand in cand, imi place sa uit ca nu mai esti si iti pastrez in raftul nostru cate o bomboana mare si frumos ambalata..
de fiecare data cand plangeai stiam ca mai imbatranesti un pic. ai imbatranit pana aproape sa termin facultatea. apoi te-ai oprit.

peste noi a trecut un an de atunci..

si daca intr-o zi o sa formez 341167? o sa aud tot vocea ta un pic ragusita la celalalt capat...?

[nu stiu ma elena!!daca nu stiu,nu stiu!!]