ma cheama elena din dorinta expresa a bunicului meu, care m-a adorat din prima mea zi si pana in ultima lui dimineata.
18 e combinatia de cifre care imi place sa cred ca imi poarta noroc.
cu siguranta zodia racului e cea care nu imi da pace, facandu-ma sa rememorez in continuu tot felul de momente traite cu cei pe care o sa ii iubesc intotdeauna. si urmatorea imagine care imi vine in minte este o fotografie color de dis de dimineata cu bunicii mei, cu tata si cu mine. pe vremea cand cele 12 saptamani ale vacantei de vara mi se pareau fara de sfarsit si ma bronzam cu urma de la pantalonii scurti si slapi.
am o mama extraordinara, libera, intotdeauna inspirata, pe care permanent o etichetez cu frumosul autentic din toate punctele de vedere.
am avut un tata la fel de minunat cu care m-am iubit la infinit, insa fara cuvinte si caruia ii simt lipsa in fiecare zi.
bunica e cea care stie cele mai vechi chestii despre mine, e cea care m-a invatat tabla impartirii si a carei statura in oglinda retrovizoare, facandu-mi din mana, ramane singurul motiv pentru care inca mai plang cand plec spre bucuresti.
bunicul, cu care m-am alintat in fel si chip, m-a iubit ca un tata. restul, e o amintire mult prea frumoasa ca sa o stric prin cuvinte neinspirate de luni dupa-amiaza.
eu am cate putin din fiecare. si restul sunt eu. astazi spre exemplu, imi plac discutiile lungi, tigarile lights, calendarele cu flori, oja mov, statul in casa, tipii nebun de blonzi, ochii albastri, mesajele cu raport de remitere, gelurile de dus si cele 910 teste grila de maine dimineata. si azi pentru ca e sarbatoare.
era sa uit:) si CD-ul cu Socaciu de la jurnalul..
P.S. de ce nu-mi spui ca ma iubesti? :)
