azi ceasul meu a inceput sa-mi fredoneze pe la 7,trecut de fix..
15 septembrie e una din zilele care intotdeauna o sa imi ramana foarte clare intre amintirile pe care le port in suflet..
m-am uitat de dupa perdea cum pe trotuarul din fata blocului meu se imbulzeau liceeni cu buchete de flori in mana:unul pentru diriga,unul pentru directoare,unul pt profa de romana..

duminica de dinante de 15 septembrie era o zi trista... Atunci imi era cel mai dor de zilele toride de vara,de zorii de zi care ne prindeau ori venind de la vreo petrecere,ori mancand pufarine pe banca din fata portii..
Tristetea disparea luni dupa-amiaza,dupa ce imi revedeam colegii si profii de materii usoare..:)

Mi-e foarte dor de vremurile acelea.
Astazi am avut primele simtiri,cum ca am imbatranit un pic.