In astfel de momente simti ca esti la capatul puterilor si totusi ceva din interiorul tau se zbate neostenit in speranta ca ceva se mai poate schimba si ca totul poate reveni la un normal simplu dar luminos…
Deseori eviti sa te gandesti la anumite aspecte ale vietii care in mod cert te fac sa treci pragul catre un spatiu labirintic si meditativ…
Ceasurile rele sunt insa de neevitat si in mod paradoxal, fix atunci simti ca nu mai ai nevoie de nimeni…
Nimic nu tine o vesnicie si timpul este cel ce inghite tot fara sa ii pese in vreun fel…
Si totusi cand s-au intamplat unele lucruri? Demult? Cat de demult?
Amintirea e singura care ramane vie in voi si prin care stiti ca toate s-au intamplat adineaori sau chiar acum cateva clipe…
astazi e prima noapte de martie, o luna pe placul meu in care dintotdeauna am avut parte numai de chestii minunate. Si anul acesta martie o sa miroasa a parfum dulce frantuzesc, eu o sa fiu dezinvolta si libera ca de obicei si o sa ador sa primesc flori galbene si mov...:)
